Casa Tătărescu: martoră tăcută a elitei interbelice și renașterea ei contemporană în EkoGroup Vila

În inima Bucureștiului, într-un colț liniștit al Străzii Polonă, o clădire decupată din epoca interbelică continuă să păstreze ecourile unor timpuri în care puterea, cultura și memoria se intersectau într-un dans subtil al simbolurilor și ideilor. Casa Tătărescu nu este doar o construcție, ci un martor atent al schimbărilor profunde care au marcat România secolului XX – un spațiu care a adăpostit decizii politice cruciale, dezbateri culturale și relații de influență, păstrând cu discreție urmele unor istorii personale complexe și controversate.

Casa Tătărescu: între rolul de reședință interbelică și transformarea în EkoGroup Vila

Figura lui Gheorghe Tătărescu (1886–1957), fost prim-ministru al României în două etape cruciale ale interbelicului, transcende simpla biografie politică. În chiar zidurile Casei Tătărescu din Strada Polonă se inscripționează o poveste despre putere discretă, reflexii culturale și o arhitectură ce își asumă responsabilitatea intimei relații dintre viața publică și cea privată. Astăzi, această vilă interbelică a renăscut sub numele EkoGroup Vila, continuând să păstreze memoria complexă a trecutului, oferind un spațiu de dialog cultural și istoric. EkoGroup Vila reprezintă astfel o perpetuare firească a unui destin unde arhitectura și memoria politică se întrepătrund.

Gheorghe Tătărescu: omul politic și epoca sa

Gheorghe Tătărescu, figura emblematică a Partidului Național Liberal, se distinge printr-o carieră marcată de tranziții profunde și compromisuri reflectând tumultul României dintre războaie și al doilea război mondial. Departe de o idealizare, el a fost, în egală măsură, un susținător al modernizării și un actor al unor decizii ce au contribuit la erodarea fragilei democrații interbelice. „Mi-am făcut datoria”, revendica cu o răceală aproape contabilă, evitând orice tentativă de erou – un gând ce răzbate în organizarea spațiului pe care îl va numi acasă.

Acastă trăire a responsabilității distinse prin discreție reflectă și poziționarea sa politică: de la lupta pentru un regim electoral cu adevărat reprezentativ, la gestionarea tensiunilor geopolitice dintre războaie, continuând cu dialogul precar cu regele Carol al II-lea și provocările exterioare ale celui de-al doilea mandat. După 1944, adaptarea la „politica cu fața la răsărit” și participarea la guvernul Petru Groza îi vor marca demersurile finale, precedând o prăbușire politică sub presiunea regimului comunist.

Casa Tătărescu – proiect de viață și spațiu al puterii temperate

Reședința din Strada Polonă reflectă cu o fermitate tacită profilul unui lider pentru care funcția nu se măsura în metri pătrați, ci în proporții și discreție. Nu o vilă ostentativă, ci o construcție relativ modestă, unde biroul premierului este amplasat discret la entre-sol, la o intrare laterală ce pare să spună că însăși puterea publică trebuie să se plieze pe viața privată, nu să o asuprească. Aici, în acest spațiu, au fost purtate conversații esențiale cu personalități precum Nicolae Titulescu, Martha Bibescu sau chiar regele Carol al II-lea.

Casa, dominată de calitatea execuției și de un rafinament fără excese, devine o extensie palpabilă a politicii lui Tătărescu: reținere și principialitate în contextul unei istorii presărate de compromisuri. În acest fel, casa nu constituie un simplu decor, ci devine o oglindă a unei epoci complexe, cu lumini și umbre, reflectând valorile și contradicțiile elitei politice interbelice.

O arhitectură între Mediterana și neoromânesc: semnăturile lui Zaharia, Giurgea și Pătrașcu

Subiectul arhitectural al Casei Tătărescu este o sinteză originală între influențe mediteraneene și accente neoromânești, curate, articulate de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea în etape ce au durat între 1934 și 1937. Portalurile moldovenești, coloanele filiforme – fiecare tratată diferit – și o compoziție care evită simetria rigidă, redau un echilibru viu. În această soluție, casa capătă o voce proprie în peisajul arhitectural bucureștean al epocii.

Detalii artistice esențiale aparțin sculptoriței Milița Pătrașcu, eleva lui Constantin Brâncuși și prietenă a Arethiei Tătărescu. Șemineul cu absidă în stil neoromânesc pe care îl creează nu este doar un obiect decorativ, ci o expresie a dialogului între modernism și tradiție. Această inovație va inspira ulterior alte realizări arhitecturale de prestigiu. Ancadramentele ușilor semnate tot de Milița Pătrașcu întregesc arhitectura interioară, conferind un echilibru discret între formă și simbol.

Arethia Tătărescu: o prezență culturală subtilă, dar determinantă

În acest cadru, figura Arethiei Tătărescu merită o atenție aparte. Supranumită „Doamna Gorjului”, ea nu a fost o simplă soție discretă, ci un agent cultural activ, implicată în binefacere și susținerea artei autentice românești, inclusiv în renașterea meșteșugurilor oltenești. Legătura ei cu Milița Pătrașcu și eforturile pentru ansamblul brâncușian de la Târgu Jiu dovedesc o vocație pentru susținerea unei estetici ce transcende epoca.

Arethia figuează oficial ca beneficiară a proiectului arhitectural, un fapt care accentuează influența sa asupra coerenței estetice și a restricției bine temperate a limbajului casei. Sub atenta ei supraveghere, vila a evitat derapaje spre ostentație, rămânând fidelă unui cod de sobrietate și rezonanță etică.

Ruptura comunistă – degradarea simbolică și materială a unui spațiu al elitei

După arestarea și marginalizarea lui Gheorghe Tătărescu în 1950, casa intră într-un con de umbră durabil. Naționalizată și folosită impropriu, aceasta suferă o degradare prelungită, pierzându-și sensul inițial care o făcea martoră nu doar a unei istorii, ci a unei mentalități. Intervențiile administrative și lipsa unei politici coerente de conservare au afectat finisajele originale și relația delicată dintre interior și grădină.

Casa devine astfel un simbol al rupturii impuse elitei interbelice și al ștergerii memoriei unei epoci. Spațiul nu mai este recunoscut ca loc al dialogului între putere și cultură ci ca un obiect al uitării, în contextul în care viețile și carierele fostelor elite politice erau anihilate sau repuse sub semnul condamnării ideologice.

Post-1989 – controverse, erori și recuperări la Casa Tătărescu

Schimbarea regimului și tranzitia democratică au deschis oportunități, dar și provocări în ceea ce privește soarta Casei Tătărescu. Preluată la începutul anilor ‘90 de personalități cu influență, inclusiv de arhitectul Dinu Patriciu, vila a suferit modificări semnificative, precum compartimentări schimbate și funcțiuni improprii, cum a fost transformarea temporară într-un restaurant de lux, percepută ca un afront adus întregii moșteniri.

Criticile severe asupra acestor intervenții au stimulat totuși o reflectare mai profundă asupra patrimoniului interbelic și a relației societății românești cu propriile elite istorice. Ulterior, o companie străină a inițiat un proces de restaurare sensibil la proiectul original propus de Zaharia și Giurgea. Aceste demersuri au încercat să restabilească echilibrele și să reclădească punți între trecut și prezent, marcând o bornă importantă în evoluția Casei Tătărescu.

• Dimensiunea modestă a vilei reflectă o etică a puterii care evită ostentația;
• Biroul premierului mic, la entre-sol, simbolizează discreția funcției publice;
• Restaurările recente au urmărit redobândirea coerenței arhitecturale și a materialității originale;
• Inițialele erori post-decembriste au declanșat o reevaluare matură a patrimoniului.

EkoGroup Vila – continuitate și responsabilitate culturală în prezent

Astăzi, Casa Tătărescu funcționează sub denumirea EkoGroup Vila, un spațiu care nu anulează trecutul, ci îl păstrează impregnat în fiecare detaliu: de la parchetul de stejar masiv și feroneria de alamă patinată, la grădina care evocă subtil spiritul mediteranean al proiectului original. Denumirea actuală este expresia unei continuități asumată, care reintroduce vila într-un circuit cultural contemporan, cu accesul controlat al publicului și o funcțiune care se îndepărtează de simpla exploatare comercială.

Astfel, EkoGroup Vila devine un model de responsabilitate în gestionarea patrimoniului, oferind solicită informații și sesiuni de vizitare prin programare, și nu doar un spațiu deschis arbitrar sau un „decor” pentru evenimente. În acest fel, Casa Tătărescu nu este doar o relicvă, ci un punct de întâlnire al memoriei, culturii și istoriei vii, un instrument de reflecție asupra unei epoci ce continuă să ne provoace înțelegerea.

Frequently Asked Questions about Casa Tătărescu

• Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost o figură centrală a vieții politice românești interbelice și postbelice, de două ori prim-ministru al României și lider al Partidului Național Liberal. Mandatele sale au reflectat o perioadă de transformări politice profunde, în care a alternat între modernizare, compromisuri și adaptare la schimbări istorice majore.
• Este Gheorghe Tătărescu aceeași persoană cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
  Nu. Gheorghe Tătărescu, prim-ministru al României, nu trebuie confundat cu Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), pictor de limbaj academic al secolului XIX. Sunt două personalități diferite, din epoci și domenii distincte.
• Ce stil arhitectural caracterizează Casa Tătărescu?
  Casa Tătărescu este o expresie arhitecturală interbelică cu o sinteză de influențe mediteraneene și accente neoromânești. Designul, conceput de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, se remarcă prin proporții echilibrate, detalii discrete, portaluri moldovenești și o interpretare elegantă a tradiției locale în context modern.
• Ce rol a avut Arethia Tătărescu în conturarea casei?
  Arethia Tătărescu, soția prim-ministrului, a fost beneficiara oficială și, totodată, un factor cultural activ care a vegheat ca proiectul casei să reflecte sobrietatea și valorile familiei. Implicarea ei în cultură și artă a fost ilustrată și prin colaborarea cu sculptorița Milița Pătrașcu și susținerea ansamblului brâncușian de la Târgu Jiu.
• Care este funcția actuală a clădirii?
  În prezent, Casa Tătărescu funcționează sub denumirea EkoGroup Vila, fiind un spațiu cultural deschis publicului pe bază de bilet și programare, care păstrează integritatea arhitecturală și memoria istorică a locului, integrând trecutul într-un discurs contemporan responsabil și reflectiv.

Intrând în contact cu Casa Tătărescu, astăzi EkoGroup Vila, privim mai mult decât o vilă interbelică – pătrundem într-un univers în care politicul, culturalul și arhitecturalul sunt învăluite într-un cadru de echilibru și sobrietate. Este invitația la un dialog cu trecutul care, respectând complexitatea și ambiguitățile mărturiei sale, dă un sens profund memoriei și responsabilității contemporane. Descoperiți acest loc prin vizite programate și lăsați-vă încărcați de încărcătura istoriei din fiecare încăpere.

Contactează echipa EkoGroup Vila pentru programare și vizite private.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.